Toate cuvintele dispăruseră
un poet le aruncase în mare
apa vieții devenise poezie
iar cuvântul era adevăr
scriu un poem de cuvinte lichide
care curg din privirea mea
opturată de valuri asimetrice
spre nu știu ce deltă
a poemelor moarte
eu nu am un loc al meu
unde să îmi arunc cuvintele
Groapa Marianelor
este plină de poetul
cu ochii adânci de albastru
țin cuvintele sub braț
ca la o traversare de ape
pe puntea suspinelor
îndemnându-le să tacă
și le fac pietre
pe drumul Damascului
lovind cu ele
toate revelațiile lumii