poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-20 | |
Să nu-mi vorbești despre învierea naturii
sau despre alte evidențe. În primăvara aceasta, se caută un echilibru, dar din atâtea puncte, niciunul imobil. Vei spune că un artist inspirat oprește cuvintele pe marginea ascuțită a orelor, apoi, o altă mișcare dinăuntru, până la fragmentare, și-o dezlipire de lucruri, încât rămâne doar pielița fină a formelor acoperind nostalgia după-nceputuri a sensului. Pentru același echilibru, pui în balanță lutul și spui iarbă de mare, treci prin aluviuni și dai nume eroziunii în trecerea lecuitoare dintr-un mal într-altul. Până în sângele tău va fremăta iarăși marea și-n păr vor fi doar unduiri de valuri, te miști între două secunde, ca un ceas rămas neîntors. Ochii simt cel mai bine răceala stelelor, cum nisipul, apăsarea tălpilor – aceeași energie risipinduse-n moarte. În tine dorm tărâmuri uitate, ard sori neștiuți, melci spiralați sunt cutii de rezonanță fidele. Dacă pui în balanță lutul cu iarba de mare, știi că totul e apă și-un pământ pe care se vor așterne praful și scrumul, o apă și-un pământ în care nimic nu crește fără un Dumnezeu răstignit în cuvânt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate