Astăzi am facut două lucruri pe care nu le voi mai face niciodată.
Ultimul bulgăre din ultima zapadă, din iarna cea uitată,
Și ultima poezie, din ultima iubire mult prea complicată.

De data asta nu-ți mai cer nici o parere
Când o să vreau, fără să te uiti lung și să mă bați la cap, încă o bere,
Fără certuri inutile, lacrimi, suferință și durere
La sfârșitul strofelor nu mai pun virgulă la încheiere.

Am discutat aprins cu mobilierul temperamental
Că trebuie să schimb pozele tale, categoric și fundamental.
O bibliotecă incultă a vrut poze cu faze din fotbal,
Perdelele vroiau un cal, spun ele, că e mai neutru și mai ambiental.

Dar influențat de zodii, ca balanța, oscilez,
Între cal, trei femei goale și un tigru bengalez.

Nu o să mă mai gândesc trist la iubirea noastra.
Ca pe o potcoavă, o arunc în urmă, și îmi pun o dorință.
Să se transforme în liniștea cu care intră lumina pe fereastră.

Gândul în care ne iubeam acum e departe.
În camera mea se iubesc acum o veioză cu o carte,
În sertar e o șoseta de-a ta, subțire și uitată
Trăiește cu un ciorap de lâna, într-o relație cam controversată.

Acum totul e diferit. Patul în care dorm nu mi se mai pare îngust,
Aceeași mâncare, mâncată de unul singur, categoric are alt gust.
Dar probabil de la pâinea integrală
Fac deseori indigestie sentimentală.