ieri adunam frânturi deghizate-n întreg
ideal ce nu părea a fi atins niciodată
interioru-mi predispus la pesimism
istorisea într-o tăcere nedescrisă
ironicul monolog devastator
iertat dincolo de viață

jucam din ce în ce mai des metamorfoze
julite-n genunchi de nisipul clepsidrei
judecat la țărmul unui timp sosit
joi în jurnalul ce parcă a fost
justificarea trăirilor mele

karma m-a trezit din mersul fără țintă
kilometri inutili am adunat în gând
kitsch a fost propriul meu sistem
kiwi sunt pe un taler de viață

lumini într-o umbră mai rămân puțin
legământ am făcut scris pe piatră
logodit cu laur în sacrală carte.