lungile nopti de iarnă în care
am stat față în față fără să spunem
nimic porumbeilor de pe marginea ferestrei
doar ferestrele deschise din ecrane
și simplele souflle-uri de cartofi dulci
înainte de plecări
doar sunetul în urechi al pașilor scârțâind
înainte de sosiri
noaptea târziu când ninsoarea are ceva coroziv apoi

bypass
respirația care mi se separă de trup
munți mici de zăpadă în care pășesc cu inima validă

în sfârșit această inimă ce
ascultă de legea conservării trupului și mâinile mele fără mănuși
învelind lumea într-o folie subțire

la ieșirea de pe austrostradă
acolo unde o întoarcere scurtă în direcția rece, clară și senină a soarelui
așteaptă și drumul / o linie de aluminiu
continuă

by heart