Poate că timpul a fost scurt
Și clipe împreună au fost puține,
Însă mereu noi am știut
În suflet să avem iubire.

Poate că nu mereu a fost ușor
În ierni și viscol fără tine,
Dar primăveri ai pus mereu
În ochi mei de lacrimi pline.

Ai stat la căpătîiul meu
Cînd poate lumea era contra,
Și m-ai purtat la pieptul tau
Și m-ai trecut mereu revolta.

De timpul l-aș intoarce înapoi
N-aș vrea nimic mai mult de-atît,
Pentru că-n lanuri mari de flori
Tu mi-ai fost floarea ce am vrut.

E prea puțin să-ți multumesc
Și de as face-o, n-o fac bine,
Că-i prea puțin ca să rostesc
Și tu o ști la fel ca mine.

E ziuă , razele mă scald
Zambile îmi zimbesc fereastra,
E primăvara altui an
Ești lîngă mine fericindu-mi viata.

Să-mi stai alaturi tu mereu
E mult prea bine sufletul să-mi mîngîi,
În amalgamul de durere dusă greu
Să-mi fi lumina, să-mi fi sprijin.