Într-o sticlă mică, mică,
Cât o lampă de furnică,
Printre valuri cât un munte
Un vapor de niciunde
Aproape se scufunda
În furtuna ce-l lupta.

Dincolo, lângă un câmp,
Se-ntinde cât e de lung
Un piton alb ca de fier
Înghițind pe frig și ger
Tot pământul ce-nainte
M-i se deschide în minte.

Eu, desculț și fără noapte,
Orb fiind din adânci fapte,
Rătăcesc spre înainte
Tot călcând peste cuvinte…
Vultur prin cer secular
Sclipind ochiul de cleștar.

Și în lumea mea, ca-n sticlă,
Duc lupte, clipă de clipă,
Cu-ale vremurilor valuri
Și-ale lumii idealuri…
Purtându-mi la întâmplare
Flota viselor pe mare.