poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-23 | |
femeia de care m-am îndrăgostit
știe limba cailor sălbatici, așa că un tropot este privirea ei și o bucată de zahăr cubic ascunsă în pumni e ca o furtună de vară, verde și repezită știe că mersul ei tulbură orele și luciul ferestrei ar putea zâmbi direct din degete și-ar putea cânta direct din linia gâtului, acolo unde sărutul se așterne și devine lipicios ca alvița în colțul gurii i se înfiripă un zâmbet la fel de misterios ca limbile dispărute și eu, posacul, o privesc cu un interes studiat ca pe-o umbră cu aripi ca pe un lampadar părăsit și care, solitar, sprijină acoperișul gării unde niciodată nu oprește vreun tren e privirea acestei femei un râu atât de învolburat că-ți poate răni tălpile, așteptarea și zațul de peste noapte de părul ei m-am îndrăgostit și de văpaia care i se ghicește în riduri seamănă cu explozia unui măceș, după ce a căzut bruma parfumul ei e pojghița dintre gene pe care-o lasă dimineața aici mă refugiez până când așteptarea o să devină atât de acră și de brutală că-mi vor țiui urechile, ca la greieri numai inima strigă și arde până la capăt, la marginea scrumierei, ca o țigară fără filtru
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate