în noaptea asta moartea
și-a pus genunchii pe sufletul meu
de parcă m-ar fi pregătit
să-l dau afară
ca pe o naștere forțată

în noaptea asta
pentru prima dată
nu m-am opus
și-am trecut dincolo
în peștera umedă întunecată și rece
unde copii cu aripi
zâmbesc atârnați cu capul în jos

țipete
ecoul imită țipete neînțelese

haite de lupi se năpustesc în mintea mea
îmi sfâșie ultima dorință prin care încerc să scap
să fug
să fug tot mai departe de mine
spre lumina din colț unde soarele
se scurge pe zidul întunecat
ca igrasia în casele vechi

umbre
peste tot umbre își întind falangele
încearcă să mă prindă
să mă

să

mă

țiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

domnule doctor
pacienta...