Prin curte și-n această dimineață
Au dat în floare pomii mei de gheață

Ca-ntr-un Versaille cu sclipitoare-oglinzi
Ori candelabre gata să le-aprinzi

Apoi la nunta-naltelor ninsori
Așa bătrân cum ești să te strecori

Și să dansezi cu Albă-ca-Zăpada
De dragul ei de-ar fi să tragi chiar spada

Când te-ar cuprinde-n brațele-i de fulgi
Și-ați tot valsa-n saloane foarte lungi

Să fii mascat purtând pe față-ți vârsta
Ștergând întruna ochii cu batista

Să nu se vadă dacă râzi sau plângi
Cu șoldul cald în cupa mâinii stângi

Cu rochia-i mai lungă decât câmpul
Și c-un surâs care oprește timpul...

Oh, tu Versaille de vis fără hotar
De ce te joci cu mine de-a-n zadar!?