poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-12 | |
de la 8 la 17, mama lui david se duce la muncă
și se afundă între hârțoage și cifre pe fereastră, se vede o stivă de lemne înaltă cât un marfar și gura de canalizare prin care orașul respiră un joagăr cântă fals, precum cerșetorii-n fața bisericii ceva mai în larg, cu picioarele împleticite cerul ar vrea să se ușureze acum, desigur, mama lui david întocmește un ordin de plată a scris multe astfel de hârtii și mai are câteva păstrate pentru situații absolut neprevăzute căci niciodată nu știe ce-i rezervă destinul există câte un preț pentru bucurii, unul pentru surâs și un cu totul alt preț pentru aripi aerul dintre pereți poate fi decupat cu foarfeca și presat între coperțile unui dosar cu șină doar mama lui david, doar mama lui david știe că acesta își schimă culoarea, utilitatea și sensul în fiecare zi numai fereastra poate fi un refugiu pentru empatie, suflete, numai fereastra și acest timp care se scurge alb ca un înger încărcat de regrete ochii lui temători sunt două cifre al căror rezultat final e un mare minus stiva de lemne e o pădure fugită-n picioarele goale la oraș strigătul ei se aude până la marginea gerului orele petrecute între o aștepatare și alta sunt semne că o altă cafea ar putea aduce o liniște nouă și tot la fel de pufoasă ca o ilic în vremea asta, de la 8 la 17, mama lui david mai are timp cât să creadă că lumea poate fi prinsă-n capse și pusă-ntr-un biblioraft peste care se poate pune un strat de praf tot la fel de nepăsător ca un frizer în pragul pensionării prin geamul mat, orașul se scutură de gândurile de peste zi un câine mușcă aerul gros de la etajul al doilea, de unde stau și privesc, străzile țipă abia perceptibil, ca o fântână care urmează să sece mama lui david trece pe trotuarul de pe cealaltă parte a memoriei lasând în urmă o dâră de cifre care-ar vrea să învețe să tacă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate