dacă ar ști pentru ce vin
ar plânge
să-l văd nu-mi pare rău niciodată
e trist uneori între noi
mama și tatăl lui au murit în ziua când m-am născut
l-am primit în casă
era frig și l-am îmbrăcat cu mine

cuvintele nespuse ajungeau la orele șaptesprezece
în cinci minute din fugă pe întuneric
nu știam până unde se ridică ascensorul
contractul era semnat - ne țineam de mână
la primul sărut
timpul era bătrân și la modă
în fața fericirii flămânzi la pâinea aruncată
pentru câini

de fiecare dată când îl văd mă liniștesc
știu că am ce rupe
boala mea
în pieptul cerului
fără el m-aș închide înapoi în colivie
dacă ar ști pentru ce vin
ar plânge