poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-04 | |
E soare-afară, cântece de bucurie.
Nimic nu va distruge-această feerie. A fost frumos dar nouri se adună Și vântu-ncepe-a bate, a furtună. Nu! Nu poate fi adevărat ce văd, Probabil dorm, halucinez, nu cred, Povestea nu se poate termina, Abia am început din viața a gusta. Îmi vine să distrug ce vad în jur, Îmi vine să omor, să beau, sa fur. Să fii tu blestemată, viață păcătoasă, Eu te urăsc, furia nu mă lasă. Dar poate nu e chiar așa de rău Poate ceva pot face, să nu mai fie greu? Voi fi mai bun cu cei din jur, mai darnic și blajin Și poate reușesc pe veci să scap de chin. De ce? De ce mi se întâmplă mie? Am fost om bun și lumea știe, De ce? De ce pățesc așa ceva? Sunt trist, și nici nu pot spera. Așa mi-e dat să mor, așa să fie Și moartea poate chiar acum să vie, Și mulțumesc că am trăit, cât am trăit, Îmi cer iertare de la toți, de le-am greșit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate