poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-04 | |
Soarele a dispărut demult
Nici luna nu vrea să mai răsară. Lumina lor încep s-o uit, Am înghețat, e frig în suflet, frig afară. Nimic nu simt înmărmuri de tot, Nici să mă mișc, nici să respir nu pot. Captiv sunt în trecut, prezent și viitor, Dorințele-au murit, dar eu nu pot să mor. În minte se perindă mii de gânduri, Iar conștiința sfarmă mii de ziduri, Ochi plini de furie, ură și dispreț, E tot mai frig și tot mai tare-ngheț. Sunt singur, înghețat și zid în jurul meu, De ce a fost așa? Așa va fi mereu? E întuneric, eu caut ajutor, caut răspuns, Să evadez acolo, unde frigul n-a ajuns. Sunt înghețat dar încă mai sunt viu, E dureros să simt ceea ce știu, Lumină nu a fost și niciodată nu va fi, Iar întunericu-i stăpân, mereu va stăpâni. Nu pot de cit ca să accept, Nimic în veci nu mai aștept. Totul e rece și toți sunt reci, Așa am fost, așa vom fi în veci.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate