poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-29
|
Lenevesc pe patul trufaș al iubirii
de sine, pe plapumă, ca-n plină zi, cade lumina galbenă a nopții. Între fum și cafea stau tolănit, căci treaba mea, destinul mi-e doar de a trăi. Suntem, cât ne spune vocea minții, ce-a fi pentru mine munca, sau gloria minciunii! Ce văicăreala profeților escroci! - nu mă târguiesc cu nime', nici cu mulțimea urlând pentru minge, cu Hollywood, proporții de numere. Mintea sănătoasă poate spune prostii plictisitoare de mântuitor, clovnul secolului nu este al meu, nici mecanicul bleg, în nori zdrăngănitor. Nici împărțeală cu domnii nu vreau, nici grații ieftine, vechi, cu duiumu'. Prieteni, eu cred că doi e mult, dar mai mult e unu. Să scârțâie trecut și viitor năuc, comoara mea ce îngrijesc, e alta. Domnesc și peste cratere de foc, tronul meu stă-n slavă. Și totdeauna mă măsor numai cu mine. Cuvintele-mi ce cad, sânt de-aur grele. Pe fiecare, ca rege, chipul meu, iar pe margini scrisul îngîmfat: eu. Traducere de P. Tóth Irén
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate