Vreme cu fumuri. O creastă retează linia ferată pe care vine alene, ca și când s-ar interesa de vreo istorie de-o parte și de cealaltă a lumii, o locomotivă atât de veche. Pufnind la fiecare sută de traverse pe când mestecă flăcări de fachir pentru care vâlvătaia pe limba-i piere. Oho, uite-o cum intră prin olanele roșii ca prin asfințit. Și mă tem și închid ochii și aștept să mă zguduie un zgomot, mă stropșesc în suflet cum ai crăpa un bulgăre și mă ia cu frig. Botul ei adulmecă șinele ieșind din acoperișul care sângerează ușor pe obrazul orizontului. Dintr-odată, câteva căușuri de nori împrăștie cristale mărunte ca de sare. Aerul geme, se sforțează de durere, începe să se miște de pe o parte pe cealaltă, devine nervos. Prin globul de sticlă în care este închisă lumea aceasta cât un ochi aruncat în treacăt, acvilonul suflă, șterge apoi cu mânecile să mă vadă bine, dar eu m-am pus la adăpost sub propriul omăt.
Și cerul ăsta plin de coșuri ca un adolescent cu haina descheiată și mâinile în buzunare mă privește de parcă aș fi eu de vină că suntem în criză. Dar eu n-am mișcat un deget, am urmărit totul de după perdele și am cârcotit, recunosc, atunci când era musai, cu niște așa-ziși care mi-au stâlcit zilele tot transmițând știri de felul acesta de sub un nuc rămas pe drumuri de când mă știu eu locatar al vieții mele, acum la numărul 30. Și am zis jos ăia, afară ăilalți, dar cine să-i fi bătut pe umăr, cine să-i fi tras la răspundere, la noi în cartier e plin doar de înjurături și de gunoaie. Oamenii, câți au mai rămas, au ieșit și nu s-au mai întors de-o graniță bună.
Ceva s-a schimbat de-a binelea. Pe străzi, fulgii manifestează, s-au adunat cu miile, se vânzolesc, strigă, șuieră printre dinți, s-au înmulțit în fața gardurilor de protecție. Se dezlănțuie, în rafale trag în stânga, apoi în dreapta și la centru, în toți. Se năpustesc pe mansarde, de-acolo își trâmbițează disperarea, nemulțumirile, disprețul. Au devastat vitrine, bănci, monumente, s-au încolonat și mărșăluiesc. Nu mai vor să fie călcați în picioare. Nu!
Azi, aproape inspirați, au învârtit hora unirii.

(24 ian. 2012)