poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-19 | |
În drumul spre casă trec oamenii mei,
Þevile de eșapament încep Să ne umple plămânii și mama îi spune tatei. Dacă ninge acum Cred că Așa o să ningă Până la sfârșit Și drumurile se rup Se desfac în mii de bucăți (din pământ cresc schelele unei case spre soare) și Mama îi spune tatei, am să-l învăț pe copilul acesta Să iubească Aici între dalele de piatră Ale Spitalului Unde vom crește cu toții Până când zăpada Va acoperi tot drumul Pe el trec toți oamenii mei Și țevile lor de eșapament ne umplu plămânii (din pământ cresc schelele caselor se întind ca și cum atât ar trebui să fie și atât a fost la început de iarnă ne-am lăsat galoșii la ușă am făcut dragoste un fel de fuziune la rece am construit un mic imperiu în apropierea unui cuptor am strigat mama nu mă iubește tata o sa mearga cu mersul lui apăsat pană la ultima milă când zăpada va fi la fel de înaltă ca noi va trece de ferestre când inimile vor ajunge în banca cu celule stem și mama nu mai are glas nu poate să mai rostească nimic și doar eu am să fug în cădere am să văd vaza cu lalele prăbușindu-se în găurile din zăpadă și în ghetele mele de plastic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate