alergi din ce în ce mai repede

simți talpa cum abia atinge pământul

lovește ca un bici

și apoi frigul

se lasă peste blocuri

ca o absență

*

faci un salt

ești o antilopă

trasezi curcubee

acolo unde orașul se termină

saltul tău e cald

păsări rătăcite își fac culcușul în el



*

apoi toate sunt la locul lor

ești pe acoperișul

unde ar fi putut crește

cearceafuri albe

o femeie cu șolduri leneșe cântă în portugheză

noi bem limonadă

nu spunem nimic

și e bine așa

cu soarele strivit roșu în părul tău

unde e răcoare

unde poți să cazi

ca într-o iarbă deasă

*

când talpa atinge iarăși pământul

știi că te-ai întors la tine

ca într-o cameră de spital

cu pereții albaștri

ca un cer