să ies din gândul acesta
despre care nu știu nimic

cu tot frigul
cu toată zăpada fleșcăită
care se ține cu încăpățânare de lopată
de pomi și de case
de parcă ar respinge din răsputeri
ideea strămutării
ca și cum ar ști că dincolo este altfel
și că nu este bine
cu toată insistența ei
de a provoca o stare de grație
nu pot să ies din gândul
de care fug de nu știu câte zile
învârtindu-mă în cerc
în curtea asta binecuvântată
de-un cocostârc străpuns
ce-mi cade în întâmpinare
năucindu-mă