kierkegaard







Kierkegaard – un geniu straniu

O carte ce merită reluată la lectură adeseori este „ Mirarea filozofică” a Jeannei Hersch, apărută în traducere română la Editura Hasefer, în 1994. Nu putea lipsi Soren Kierkegaard ( se citește Soeren Kirkegor), care a trăit în Danemarca în tre anii 1913-1855m adică o viață ecxtrem de scurtă pentru un filozof, ca pentru orice om. Karl Jaspers își alesese ca modele inițiale pe Kierkegaard și pe Nietzsche. Ambii maeștri au avut o viață plină de dificultăți, datorită unei sensibilități acute și unei lucidități rar întâlnite. Au respins retorica, tot ceea ce afirmau era rezultatul unor trăiri proprii, ei trăiau prin propria gândire, desigur, după ce au asimilat un vast tezaur de cunoștințe. Un spirit critic neiertător chiar cu ei înșiși i-au privească lumea cu un ochi cercetător, prudent și reflexiv. De aici și suferințele îndurate.
Copilăria și adolescența lui Kierkegaard seamănă oarecum cu aceea a lui Kafka, fiind dominată de autoritatea tatălui, om de afaceri, devenit bigot la bătrânețe. Când s-a născut, tatăl avea deja 56 de ani, ceea ce nu l-a ajutat să se apropie prea mult de părintele său. Copilul avea tendința să creadă în mistere, stafii, juca diverse roluri, mascat fiind, însușii tatăl privea cu neăîncredere și tristețe comportamentul ciudat al fiului, dar nu este de mirare, din moment ce educația creștină p care i-o oferea părintele nu se baza pe optimism, pe speranța Mântuirii, ci a regretelor eterne pentru Păcatul Originar, crucificării Domnului, ș.a. În 1830, Soren se înscrie la Teologie, conform dorinței tatălui. Viața sa capătă o tutnură mai luminoasă, intră în cercuri de prieteni, intelectuali de talia scriitorului Andersen, ș.a.
Tănărul își caută modele în Faust al lui Goethe sau în Don Juan, eroul popular din numeroasele scrieri care circulau în Europa. Prima sa iubire a fost Regine Olsen, dar este de la început chinuit de îndoieli, le împărtășește iubitre în scruisori pasionale, ei se logodesc, în 1840, an în care îi moare tatăl. Înclinat spre mistică, el caută o comunicare cu tatăl defunct, se dedică studiilor filosofice, în 1841 scrie „ Conceptul de ironie raportat la Socrate”. Ruper logodna, Regine se umilește, îl roagă să revină, Soren scrie „Jurnalul uni seducător”, numai pentru a se înfățișa mai rău decât era. Regine s-a căsătorit cu filosoful Schlegel.
Kierkegaard publică „Fragmente filozofice”, este deopotrivă pornit pe calea renegării, dar și a preamăririi creștinismului, a Bisericii. Respinge cu o multitudine de argumente, hegelianismul, raționalismul lui Hegel, opunându-i individualismul, credința fiecărui individ în parte, cinstea acestuia, În pamfletul „ Clipa”, filozoful îl atacă pe episcopul Martens, un adept al lui Hegel. Se opune religiei oficiale, susținute de stat. Fire pesimistă, depresivă, scrie „Alternativa”, „Post-scriptum”, „Maladia morții”. Se consideră un „filozof privat”, dar nu a părăsit niciodată dialectica, unde Hegel era maestrul. Dar Kierkegaard era un revoltat, el considera că libertatea permite oricui să poarte masca păe care o dorește, fără a-și piere identitatea interioară. „ Cuvântul lui Dumnezeu”, lucrare din ultimii ani de viață, ni-l înfățișează ca pe un Iov în căutarea Cuvântului salvator. De aici a pornit și Nietzsche, care se năștea cu 11 ani înaintea morții lui Kierkegaard. El a fost și un pre-existențialist, din el s-au inspirat filozofi ai secolului XX. Ca și scriitori. Pe Iisus Christos, filozoful în caracteriza ca pe un Paradox absolut. Comparând exemplul lui Socrate cu cel al Mântuitorului, filozoful afirmă că Socrate stimula cunoașterea adevărului, iar Iisus era însuși Adevărul. În privința existențe, el împărțea în trei stadii aceasta – estetic, etic și religios.
Kierkegaard ne îndeamnă la subiectivism, la ironie și la autoironie, numai astfel adevărul se poate revela.
Credem că are dreptate. Despre influența sa ne spun și enciclopediile ( inclusiv Wikipedia).
În cursul secolului al XIX-lea, influența gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepțiile sale filosofice se reflectă, în scrierile reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard.În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una târzie, operele sale au început să circule abia în perioada interbelică, îm limbile franceză, italiană sau engleză și i-au influențat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Max Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae Breban Don Juan și Pândă și seducție au repus în circulație multe dintre ideile din Jurnalul seducătorului, emise de Kierkegaard.
Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începînd cu anii 90.
Vom încheia cu unele citate-aforisme din bogata moștenire a filozofului .
- „Anxietatea este efectul amețitor al liberății
- Dușmănia dintre doi străini este izvorâtă din indiferența reciprocă( n.n paradoxal!)
- Din cauza solemnității cutremurătoare, moartea pune în lumină pasiuni, binele și răul, eliminând aparențele
- Plictisul vine de la diavol, de la refuzul de a fi tu însuți.
- Nu uitați să vă iubiți și pe voi, înșivă.
Cel mai mare pericol în viață este de a nu risca niciodată.
Oamenii sunt ciudați, ei cer libertatea cuvântului, când ei nu știu încă de libertatea gândirii

Indiferent de ce acțune intreprinzi, vei regreta, atunci, acționează.
Înțelegem viața trecută, dar cine înțelege viitorul?Numai trăind, înțelegi forțele tainice care o mână.
Iubirea dă totul, dar și ia totul.
Căsătoria este mereu legată de tradiții.
Rugăciunea nu este pentru a-L influența pe Dumnezeu, ci pentru a te schimba tu, însuți.
Paradoxul este patosul intelectului, el este superior oricărei idei mărețe, aflate în stare incipientă
Adevărul este o capcană, nu-l poți afla fără a fi prins.
Tiranii mor și legile lor dispar, martirii mor și legile lor trăiesc ( n.n optimism?).
A nu risca nimic, a nu dărui nimic, înseamnă să pierzi continuu.
Noi spunem că nu înțelegem Biblia pentru că nu suntem în stare să o urmăm ”.
x x x x x x x x x x
Dar Kierkegaard trebuie citit în întregime.
BORIS MARIAN