într-o zi aud bătăi în poartă și ies
doar în boxerii ăia largi care seamănă
c-o fustiță Bruno se agita de colo colo cu
blana zbîrlită dar c-o luminiță-n ochi de parcă
venea cineva drag
unu fugea îs cam grăbit dar
l-am lăsat în plasă și de clanță
era agățată o pungă verde șifonată goală

toată noapte i-am înjurat i-am
visat la o-ntîlnire îmbrăcați în costume negre ștoc
grași fericiți pînă și ăla slab timid era
gras atît de gras că aveam doar senzația că-i el
erau toți acolo dar
cel mai tare-l înjuram pe muri
se zicea că-l are și că are-n plus
două bile compacte inoxidabile
indestructibile

cînd am descoperit ce-i m-am speriat
că se duce sau dacă l-a pus cineva la poartă
îl poate lua oricine nu obligatoriu eu
asta-i o chestie de a fi pe fază
mi-am privit poza
întotdeauna-s eu acolo și întotdeauna
mă relaxează
n-am găsit prea multe
doi ochi blegi imediat te bușește plînsu
plînsule
un cioc defect / cîteva fire de barbă cele mai sexy nu mai cresc /
spînu dracu și nexam buze că buze
după cum spune femeia nu am avut niciodată
nexam charisma și am presupus că
deja-i dus
oricum ăsta nu putea fi portretul poetului la tinerețe

întotdeauna pentru ceva-i prea tîrziu
acum de pildă-i prea tîrziu să-mi aprind
o țigară mi s-ar face imediat rău
șmecheria asta o puteam încerca
acum juma de an și
toate ar fi avut un sens

n-am făcut prea mare circ
aveam totuși
pe undeva prăfuită cutia cu nasturi din copilărie
o gaură-n mațe și
cerul pe care să-l privesc pînă cînd
voi fi murit de-a binelea