Un an și jumătate a trecut
De când cu duhul am căzut
Și n-am știut ce am pierdut
Căci doar prin cela cunoșteam și-am cunoscut

Îmi tot plângeam îngreunata încercare a vieții
Spunând la lume bună, rea, la cerul de deasupră-mi
Că, doar ce s-a-ntamplat cu viața mea
De-a dura se tot duce și nu s-a mai oprit

Simțeam cum lipsa duhului-mi aduce frig în oase
Cum rana sufletului se tot descoase
Cu al nestapanitului curaj de-a merge înainte
Am semănat în trupu-i arzător un prunc cuminte

Adaug făr` să vreau o nouă suferința
Ce din mijloc și până în călcâi se așterne
De acum chiar calc pe acea durere
Și văd cum gemetele îndoite dau să zbiere

A mai trecut un an din viața mea
Și încă jumătate se prelinge pe furiș în ea
De acum se apropie pe îndelete ziua mea
Purtând în brațe cel duh pierdut cândva