Am obosit …


Nu vreau să mai iubesc acum
Și , multe de-acest gen să fac
Deși mereu pe același drum ,
Vreau doar pe mine să mă plac .

Înlănțuit mi-am simțit sufletul
Și tot din ce-am sărutat cordial
La coș aruncat-am cu totul ,
Din mai ieri spre un azi trivial .

Încep într-un târziu s-accept ,
Deși-s cuprins de-o cruntă silă
De tot ce-a fost și sfânt și drept ,
De-o viață ce-mi inspiră , milă .

Și-am obosit să fiu puternic
Încât nici să privesc nu pot ,
Tot jocu-acesta , grav , malefic ,
Din tot acest vital complot .

Când dat-am ochii cu norocul
Ce mă pândea ca pe-un nimic
Îmi reproșa că nu știu jocul
Și c-am ajuns din mare , mic .

Și-n cântec de măiestre harpe ,
Încerc a-mi face demult loc ,
Să mă târăsc precum un șarpe
Și să cerșesc , să am noroc .