poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-10 | |
Parcă plutesc pe-o aripă nebună
În toamna-iarnă care n-a-nceput Dar a-ngețat a greierilor strună Și-s singur pe pământ acum demult Sunt singur până-n neguri până-n ploaie Cum doar Bacovia să mai fi fost Când și-oblonea fereastra la odaie Și corbii-i slobozea spre-al lumii rost Mi-adun sub ochi priveliști împăcate Că doar așa-mi mai pot minți de-acum Viața goală-plină de păcate Ce nu-și mai înțelege nici un drum Cu oarbe mâini tot caut vreun loc Unde secundele să nu-mi sfâșie În colții lor de gheață și de foc Nădejdea tremurândă străvezie C-aș fi poet măcar până-n nisoare Până-n mormântul alb din care strig Prin muți copaci de plumb cu frunze-amare Bacovia, Bacovia... mi-e frig!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate