când îți împlânți degetele-n țărână
carnea și oasele curg din clepsidră
în ochi de plumb și otravă de hidră
cobori și urci pe-o scară de lut până

în cristal până la fulgere fără tunet
până la ferestre până la trepte
la trotuare la ziduri la suflet
de cal înhămat la cuburi perfecte

până la glezne te scufunzi pe ogor
cazi în genunchi pe brazdele din lună
pune-ți la uscat ispitele pe-un nor

alung-o nu-i cânta nopții în strună
pești lacomi sfâșie șira spinării
morților din cimitirele mării