Nu m-am ferit din calea ta, minune,
Păstrând orgoliul gândului ascuns.
Ai pus stativ, icoană, pe-al meu nume,
Mi-ai primenit veșmintele, le-ai nins.

Sub taina bolților pășești ușor,
Lăsându-ți slava-naltă peste punți.
Ȋngenunchiat smerit o cer de ajutor
Ȋntinzând o mână încărcată de dorinÈ›i.

Ȋn jurul tău, sunt gata să ridic imperii,
Arzând pe ruguri patimă și suferinți.
Ți-ai așezat pe mine lumina aurorii,
Ce-a umilită, de vânzătorul de arginți.

Nestins instinct de sete-mi arde gura,
Neostoit și jindul, gravat acum pe față.
Treaptă cu treaptă, sui-voi să iau firimitura
Unde pe vârfurile-ți sacre o aflu-ndestulată!


6 decembrie 2011