ce greu e timpul ăsta
trecând prin mine cu scântei din cremene
care nu se văd, se simt
și fiecare zi e o promisiune
a drumului spre casă

dar, tată, tinerețea sapă în mine
griji nesomn și drumuri
și mai bine să nu știi
că atunci când mi-e frig
mă gândesc acasă

iar când se va cerne prima zăpadă
voi ști că tata
cu fiecare așteptare
mă iartă...

și dacă stresul trece
c-un red bull și-o cafea
dorul meu rămâne
de fiică rătăcită