Dacă te văd pe stradă uneori, deși nu ești
Cu inima bătând, halucinând o clipă
Nu crede că se poate asemenea risipă
Să mă gândesc la tine, în suflet să-mi trăiești...

Și poate se întâmplă în vreun adânc de noapte
Din pură întâmplare, aiurea să te sun
Tăcându-ți, că de fapt nu am ce să mai spun
Nemaiavînd cuvinte sau murmure sau șoapte

Sau poate câteodată mă-mbată un miros
Suavă amintire a trupului tău dulce
Ce mă oprește, mă miră, mă abduce
În lumea-ți dispărută în care-am fost prisos.

Dar cred că în final o să-ți răsar în față
Mai scurt decât o clipă, o frază, o idee
O translucidă urmă gravată pe cornee
Din fosta noastră lume, din fosta noastră viață...