Măicuță...
Pe când îmbătrânise toamna
Etalându-și cromatica superlativ,
Chiar când nimic n-avea să îmi anunțe drama
Tu ai plecat, -de astă dat`- definitiv.

Oglindită în lacrimi recente
La veghea lumânărilor, cu chipul ars,
Mi te amintesc prin sentimentele absente
Măicuță de durere, și necaz...

Măicuța mea de dincolo de mine
Probabil c-ai greșit, și nu m-ai vrut,
Căci prea m-ai depărtat de lapte și de pâine
Măicuță de păcat, și de mormânt.

Mai singur decât ieri mă voi pierde-n lume
Urmând ca din lume să mă pierd și eu,
Dar până atunci măicuță, te pun în rugăciune,
"Pe-acolo"... să nu-ți fie drumul greu.