Pleosc, zbrr, fâl fâl...
Prefer să fiu lăsat pe spate
De unde privesc
Cum vârful frunzelor taie gingașe
bolți calme din care
țâșnesc păsări rostogolinde și toate odată
Izbind în sternu-mi hieroglif,
De-mi sună măduva suindă
în coșuri de nuiele.

Acestor semne, gonite de-o privire dinspre Nord
Le sunt hrană rară, le sunt hrană proaspată
Mâncărime curgândă dintr-un musuroi
spart, jefuit de-o uitatură catre sus!