într-un tablou, o armată predă cheile cetății unei alte armate
într-un bazar, doi bătrâni scot cutii mari cu fluturi
clasoare cu timbre în fapt
unii sunt fetuși, alții prunci, alții ar fi putut să aibă pui, alții au mustăți albe
un osuar de fluturi la schimb
unii încă se mai zbat sub ac, alții zac răstigniți într-o baltă de sânge, alții
au încremenit cu ochii larg deschiși
moartea e un vezuviu, e o lavă fierbinte ce domnește orbește peste
fluturi gulerați cu trenă de catifea purpurie matlasată cu albastru
o întreagă specie împunsă sub coastă
o decimare în decimă

celălalt are doar bucăți de busolă, de aripi, fluturi culeși din cartiere mărginașe
unde soarele miroase a săpun ars
fluturi crescuți în colivie, care n-au zburat niciodată,
anorexici, care au inhalat mercur,
care au spatele tigrat de bici, fluturi din ghips mov cu galben
sterilizați în schimbul unor bani verzui

invidiați după moarte cum au fost și în timpul cinei
primii vor ajunge pe un raft de muzeu,
viața e o cină și voi n-aveți niciun drept să ucideți copacii
pentru că ne poartă sub frunze
suntem 7 miliarde de fluturi, dar câți liberi cu adevărat?

arunc în vânt un pumn de nisip sperând că va deveni un
roi de aripi visătoare
am nevoie să-i simt cum îmi gâdilă fața
cum desenează șotron, cum sar din cerc în cerc
sunt ochiul ce nu doarme așteptând dimineața
sunt mâna ce oprește un lanț de mașini pentru că în stradă
un ultim cocon pierdut din rezervație se zbate între viață și moarte
orb își caută aripa, pui strigă după mama
e dezarmant să nu mai știi în ce cheie să descui ușa către mâine
fără să-l simți că se izbește de un perete steril de un gând opac

creșteți, și vă înmulțiți, și stăpâniți pământul
o simplă limbă de panglică dintr-un insectar descusut