poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-12 | |
Primul copac pe care l-am cunoscut
a fost cel din grădina tatălui meu. Răsărise spărgând asfaltul cu care a fost zidită cărarea, ziduri de beton gri ce pavau inclusiv gardul din plasă de frunze. Doar casa de paiată, luminată de soarele verii, l-a primit bucuroasă, completând imaginea bucolică a pânzei în devenire, lipită de un alt zid, totdeauna într-o ușoară respirație în pleura citadină a zilei. Aidoma lui, stăteam miniatural, cu gesturi plăpânde, amuzant de plăpânde, stângând la piept firul de frunză ce bătea tremurând tainic, în acord cu vântul și cântecul lebedei pe lacul de unde al lumii. La vecin, pomii erau tunși, sprijiniți pe sprincenele cerului, iar roadele verii, în pârg, se lăsau culese în coșuri de nuiele arămii, doar lângă mine copacul mă ținea de o mână, c-un factor iubire luminând peste ramuri. Primul copac pe care l-am cunoscut nu l-am denumit, poate din același motiv în care nu îmi denumeam jucăriile, râzând la fiecare pumn de nisip aruncat în ochii timpului, într-un joc al grădinii de flori, acum păzită de o coloană a infinitului verde.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate