Sunt eu!
Sunt eu, năluca nopților răzlețe
Ce-ncerc sa mă-ncălzesc la lună
Ce-alerg râzând pe ploaie ori furtună
Să-ntâmpin zorii zilei cu binețe.

Sunt eu! Sihastru vânt pe mare
Pornesc trudind corăbii spre abis
Salvez in ultim ceas pe cel proscris
Și mă răsfir apoi cu ceața-ndepărtare.

Sunt eu! Căldură-n miez de vară
Îmi caut nemurirea prin mari lanuri de grâu
Stârnesc reverberații pe fie ce pârâu
Și-adorm cu truda lumii prin case ori pe-afară.

Sunt eu! Un dor imens, un dor de pace
Mă-mprăștii si m-adun in fiecare om
Nu-mi astâmpăr aleanul, o duc tot in nesomn
Mi-e frică de tratate de la o vreme-ncoace!

Sunt eu! Iubirea cea dintâi și cea din urmă
A neamului, a țării, a-ntregului pământ
Dar când sunt înșelată rămân un biet cuvânt
Ce-n frazele pompoase, descumpănit se curmă.