poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-04 | |
Norul de praf, albit de culoarea îngerilor,
a rămas imprimat pe o retină obișnuită să reîncarneze umbrele unor dansatoare din buric. Da, era o seară târzie, iar visele ieșiseră la vânătoare. Eu, o pradă sigură, fără nicio tentativă de a le dejuca planul. O pajiște imensă, verde, crudă și niște aripi derutate de ochii cerului. Mă-ntrebam: Infinitul tinde spre verde sau verdele spre infinit? Ochii tânjeau după aripi, aripile după ochiuri de cer. Era rece, de un rece mustos, copacul răsărit dintr-o clepsidră. Rădăcinile-i absorbiseră timpul, care devenise o sevă în stări de agregare bizare. Se hrăneau din ea curcubeele în două culori, neasortate cu scena morții unui culegător de ciuperci. Și dintr-o dată lumină, multă lumină. Pajiști, aripi, clepsidre, curcubee se ciocniseră năprasnic, eliberând lumină pură. Liniște, pace, alb… Hasta la noche, fairy!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate