Dorm pe aceeași parte cu numele tău
Pe care inima mea îl repetă
Cu tenacitatea unui ecou nerostit.
Închid ochii și devin umbra
Peste care sărim amândoi.
Și când mă trezesc
Încerc să te chem afară din timp,
Ca și cum aș striga dimineții
Înainte de zori să devină zi.
În mitul de a fi și de a nu-ți rosti numele
Flăcări încep să ardă-n scoarța copacilor numele tău.
Și încerc să-l rostesc,
În vreme ce aripile-mi cresc
Până la tălpi și până dincolo de rădăcini.
Tăcerea ucide.
Tăcerea ucide parte din inima mea,
Partea cu numele tău.