De ce ne nastem , pe acest pamant
De ce traim cu un singur gand ..
De ce ne chinuim...sa iubim ..
Ca apoi singuri in suflet sa fim.

De ce nu invatam de la vant
De ce nu invatam de la flori
Ca pe acest pamant
Suntem doar trecatori ...

De ce nu invatam de la pasari
Sa zburam mereu sper inalt.
De ce nu invatam de la rauri
Sa luptam pentru ce ne e drag.

De ce visam cu ochii deschisi
De ce nu avem curaj sa riscam
De ce ne inabusim sentimente
Ca apoi amarnic sa regretam.

De ce nu avem curaj...
Sa ne strigam iubirea?
De ce nu avem curaj ...
Sa recunoastem fericirea?

Le negam cu toata fiinta,
Inabusim in noi dorinta.
Fara sa vedem ne topim pe picioare...
De ce ne chinuim oare ?

De ce tacuti ne acceptam un destin
Ce uneori ne provoaca doar chin
De ce nu putem odata sa luptam
Pentru ceva ce de mult visam ...

De ce constiinta nu ne lasa
Sa traim ce inima viseaza ...
De ce ascultam de glasul ratiunii
Si nu plutim o clipa in valul pasiunii

De ce acceptam ca lacrimi sa curga,
De ce inima sa sufere muta
De ce nu putem da liber iubirii
De ce suferim in pragul despartirii!

De ce ne refuzam o clipa de tandrete
De ce acceptam durerea sa ne inece
De ce nu putem fi doar noi ...
Visatori, alergand de mana prin ploi...

De ce lacrimile sunt o descarcare
De ce ne mangaie inima oare ..
De ce ne elibereaza de ce simtim
De ce ne inlatura al nostru chin ..


Tot timpul aceasi intrebare
Si tot timpul ..acelasi raspuns...
Am vrea sa nu ne trezim din visare...
Sa traim tot ce am vrea intr-un vis.