poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-26 | |
Cu o vioiciune inocentă mă năpustesc pe clapele pianului
Lui Chopin și Debussy încep să li se topească siluetele și umbrele Penelul face mișcări repezite pe pânză, Dali le-ar invidia, versurile curg cu repeziciune în zăpadă care devine sângerie, se prelinge În pământul moale, fluid, pare că mantaua deja are unduiri apocaliptice și formele arhitectonice Se preschimbă într-o fracțiune de secundă ca și campanila lui Giotto Dintr-o Florență cu inima de jar, atenție ... de jar stins de dezamăgiri erotice trăite în hoteluri de lux din Orient Pe cearșafuri din piele de cămilă,...clapele încep să sune dezacordat Efortul e în zadar, ultima bucățică din umbra lui Liszt tremură muribundă, șevaletul cade cu zgomot, Dali are o figură descompusă Găuri își fac loc în bisericile gotice, versul nu se mai leagă, nu mai are sens Gonesc nebun printre pelicule rupte și scorojite, coloanele campanilei sar spasmodic spre înalt Mă scufund ...iar....încă o dată, se aude un sunet de trompetă E Haydn...un concert, sunt sigur L-am auzit când mi-a căzut penelul și culorile s-au amestecat Schițele arhitecturale s-au încurcat, liniile drepte s-au încrucișat Chopin este muribund, câteva sunete răzlețe mai aduc o speranță... Speranța unui artist răstignit cu propriile mâini
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate