E-atâta prostie pe lume
Și-atâtea mai am de trăit,
Încât urmăresc îngrozit
Grămada ce o să se-nsume;

Iar ce vă spun eu nu-i eroare,
Că n-am ostenit să-i socot
Pe cei ce-i mai doare în cot
Fiindcă prostia nu doare;

De-aceea, la fel ca și neaua
Cea moale, ușor de strivit,
Când bulzul cel pipernicit,
Rulând, își îngroașă mantaua,

Prostia, întâi cât mărgeaua,
Pot spune că s-a îmbulzit(!)