niciodată nu mă ridic din mine
la oră fixă

întotdeauna trec prin același tufiș
în care mă plec
doar în locul
unde ți se oglindesc sânii

tu, mireasa mea
și a lumii,
care ești ocupată acum
cu împărțitul culorii tale
nevoiașilor

zidul din spatele tău
nu mai are
niciun spațiu
neatins încă

așa că voi păși îndată
către frigul meu
ascultându-ți muzica sânilor —
muzica sânilor
care m-au alăptat
muzica sânilor
care m-au crucificat
muzica sânilor
care mi-au astupat gura
cu pietrele lor calde

azi e nunta sângelui meu,
mireaso —
privește-mi câinele
cum dă neastâmpărat
din coadă.