Peste bolte umezite luna-si trece seri de seri
Bratul ei si chipul sferic peste visul ce-l aderi.
Ai purtat imprejmuite ruginirea-celor dati
Fara-a cere inturnericci lumina sa arati.
Cand gandeai prin injosite ale lor pagane legi
Cuprindeai a ta idée, tu doar singur sa-ntelegi
Seri tarzii-ti vedeam lumina-ncoronata de suspin
Iar cu lacrimile grele..pareai umed si ruin
Printer sferele gandiriiai redat curatul chip
Ai gasit acele vise, doar prin fire de nisip.
Cand cu ele amintirii ai adus printer minuni
Radacinile-mplinirii care iata le aduni.
De pe-acolo unde apa unei mari isi face loc
Prin nisipul rece care…pare acuma mrej de foc.
Tu privesti cum tainuite printre umbre de taceri
Zac din vremea-ntruchiparii…lacrimi oarbe de dureri
Sunt firizile crestate pentru semnul vecinicirii
Sunt idei ce-au dus cu ele conceptia marginirii
Asa iata chipul sferii care luneca pe mari
Peruzeaza-acum podoabe, rapind umbre pe carari..
Si le-aprinde firul tainic coborat prin vantul rece
Trimitandu-le pe-acolo unde poate sa le-nece.
Apoi soarbe apa marii…o, cum tainic el arata
Vis de vis idealul vremii cu o inima curate.

Dragusin M.