noaptea nu prea mai dorm
este ora 1
omul negru stă agățat de pervaz își deschide umbrela
cântă supercalifragilistic cu vocea lui julie andrews
este ora douăăă
sare ca o minge gonflabilă pe canapea
este ora trei
își scoate pălăria și se înclină
este pălăria bunicului

*
azi noapte am văzut cămașa ei de noapte iluminată brusc
ca de-o explozie
au țâșnit un milion de avioane de aur zdrobindu-se
în pereții oaselor mele
pe dinăuntru
eram o groapă de oameni care ardeau
am băut o jumătate de litru de apă
aplecat deasupra chiuvetei
cu gustul ăla de cenușă lățit între coaste
m-am gândit fără sens la nagasaki cum
sub ciuperca perfectă s-or fi prăbușit dintr-odată toate păsările
cât ai pocni din degete
și apoi s-a lăsat o tăcere
de parcă ar fi venit cineva și-ar fi umplut orașul cu mătase
am deschis fereastra
cineva făcuse cămașa ghem și o lipise de cer

*

de ieri încoace s-a înălțat un anotimp oarecare
apoi s-a așezat ca un polen peste lucruri
respirația tatei se înfigea în căldură
târnăcopul a lovit pământul o dată
de două ori de trei ori
am simțit împreună că
era destul de tărziu
omul negru deja venise se așezase la masă
și mama îi dăduse vin din palmele făcute căuș
de 4 ori
animalul trebuie îngropat adânc să nu deranjeze pe nimeni
așa cum îngropi o durere
lumina era fierbinte
umpluse groapa
s-a revărsat peste pantofi
fiecare foton era o pisică înfășurându –se
pe picioarele noastre
uite
a spus tata
e și asta un fel de dragoste
când animalele se urmează unele pe altele
și într-o zi se duc acasă
după stăpânii lor

*

în ultima vreme apusul vine cu tălpile reci
se leagănă ca un copil prea mare pe umerii oamenilor
pe castanii din oraș și fructele cad
se aude ca și cum ar ciocăni cineva într-o fereastră
este ora 1
nu se întâmplă nimic
dorm