Iubito, vine timpul în fapte ne măsoare
Și socoteala vremii în gânduri să ne ceară
Că s-au strâns ani, duiumul, cu linele-i mosoare
Am fața ca hârtia, ai chipul ca de ceară.
Iubitu-ne-am, e frica, în repeziri cam dese
Și n-am intrat în strană în desele duminici
Nici întremare vremii în fapte nu ne iese
Și postul ce se ține nu am ținutu-l nici.
Păgâni fără de vină, nu am chemat Gheena
Puteri nemaivăzute sperând ca să ne deie
Am fost actori ca alții și viața este scena
Prin capete trecut-au și sâmburi de idee.
Așa că la a Vremii tăcută socoteală
De vreo vinovăție gândirea noastră-i goală.