Ce grea e ploaie de-ntuneric!
Drumul e drept, dar eu mă-mpiedic.
Și nu văd oameni, văd doar umbre,
Pășind pe strada nopții sumbre.

Din cerul negru, negre picuri,
Cad peste mine ca nimicuri.
Eu le suport, c-așa mi-e firea,
Și-alung din inimă iubirea.

Mă chinuiesc gânduri amare
De pulbere, ploaia mă doare.
Și nu văd oameni, văd doar umbre,
Căci merg pe strada nopții sumbre.