m-a preocupat mereu
să-l văd exact
pe omul contemporan
care vinde verzele-uscate
și atunci când îi fată în sfârșit vaca-n travaliu
nu mă bucur dacă-i moare vițelul ca un poem
ci-aștept s-o văd măcar pe ea-n picioare

i s-a ascuns gândul și fața-n găleată
pe unde-i iese fantoșa la suprafață
ca urina amestecată cu laptele

tu mască de tablă demască-l
odată pe omul cicălitor al zilei de astăzi
el te-a ascuns nu te-a mai dat la iveală
și-ar vrea să te schimbe
ca pe-o marfă expirată

erau odinioară munteni
cu sufletu-n palmă
mari sfinți Nicolae
pălmuiau dar salvau

se-auzeau ciobănești și prin sate de câmpii târguri
bacii îi opreau la timp doar prin stâne
să nu sară-n gât trecătorilor

dar acum din păcate
fie că-i zi lucrătoare ori sărbătoare
se găsește oricând un muntean
un sfânt bici Nicolae
sau Attila lui Dumnezeu
să-mi dea cu ditamai coada de dragon
pe spinare

omule-cometă
vezi că planetele sunt și gazoase
că ți se vor lua pietrele de sub picioare
și-o să alergi disperat după un mililitru de apă
aproape de multe atmosfere
care-ți rezistă în univers
să n-ajungă viciate

tu omule ce nu-mi ești confrate
decât dacă te vei purta omenește
să știi că masca ta e interioară
săpăm după ea fântâni n-o găsim
pentru că de fapt sinele tău este
și trupul părul ochii-au crescut
ca o pădure tropicală peste ea