Îmi strivesc inima zi de zi, între doi plămâni

care nu-și cunosc povestea.

în ore la care ficatul și pancreasul stau la taifas,

ea încearcă să evadeze dintre cei doi

rivali care îi străpung picioarele si-i retează

câte un deget pe măsura ce se luminează de marți.

Îmi scrijelesc pe antebraț o hartă pe care nici măcar

TU nu o vei descifra.

Ar trebui să devii umbră,

să te dezgolești, puțin câte puțin, de mine

să-ți cojești bucăți de carne de pe membre,

să-ți tai mâinile și să-ți amintești ca astfel ai ales :

sfârșitul nu e prea departe.