poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-08 | |
nu mai există pământ dulce, verde ca apa stătătoare.
parfumul paielor uscate trosnește în mine ca un concert de oase. o, doamne, câte femei așează cerul peste cai, câți bărbați se întrec și ară urmele de stele, câți copii de rouă se ascund în spicele vechi de grâu și așteaptă pasărea cu glasul ei de clopot să liniștească pulberea rozelor îngropate sub potcoave. nu mai există nici apă dulce, clară ca pământul malurile s-au unit ca norii și plouă dedesubt, iar caii greu suportă sânii plini cu larvă. lin mai lunecă doar lumina peste respirația lor. cad heruvimii în baloți rece de paie și vulturii în zbor cuminți ademenesc întrupata liniște. nu mai există pământ dulce, nu mai există nici apă dulce… există, însă, câțiva asasini cărora le miroase inima a lumânări, există și caii de pe spinarea cărora mirii respiră râvnitul cer.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate