A sosit toamna cu acceleratul de noapte
M-a prins la furat de soare când,încă dezbrăcat,
alergam după copilărie să mă îmbrac dracului că mi-era frig

Cochetă de fel, s-a cazat la hotelul de vis-a-vis de Gară
și a pornit cu grabă să bage de seamă...
oare m-am schimbat ? oare tot credeam în cruci și în icoane.

M-a fulgerat toamna.. despicându-mi trupul în două părți inegale.
Mi-a rupt binele de rău și răul de tot binele.
O prăpastie infinită trasată cu o rază de soare
între două eternități. Toamna m-a răstignit pe frunze
și mi-a tocit genunchii fără să mă întrebe măcar
dacă mă doare ? dacă mă mai simt ?

Ea mi-a capturat toata bunăvoința și a revopsit-o în gri
Mi-a pus la păstrare inima,pentru vremuri mai bune...

Credeam cu disperare că n-ai să mai vii și anul acesta
Dă-mi plapuma pe care am părăsit-o-n grabă la sfârșit de iarnă
crezându-mă... vai ! Atât de puternic.
Dă-mi-o neîntârziat fiindcă toamna... mă trimite la culcare
Și mi-e tare frig !