poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-06 | |
stoluri lungi de rândunele
bucurii și zile grele lacrimi dulci, hohot amar nestemate-n calendar buchet de mărgăritare cocori ce se pierd în zare fulgi de nea și flori de câmp baftă și nenoroc tâmp anii mei, doruri ascunse anii mei, dureri nestinse * Toamna mi-a bătut în geam curioasă vrea să afle câte-n viață-am adunat ce mă doare, ce nu am de-s sărac, de sunt bogat ori dacă am fire albe Eu trăit-am cum fu vrerea zi cu nori și nopți cu lună nu-n palat, calea ușoară anii mei îmi sunt averea pe chip împletiți cunună, anii mei sfântă povară Colinde la gura sobei legănând copilăria cu tristeți și cu iubiri eroi în povestea vorbei ei sunt toată avuția… anii mei de amintiri C-am trăit cum mi-a fost vrerea zi cu nori și nopți cu lună în bordei dar fără griji anii mei îmi sunt averea pe chip împletiți cunună… anii mei ca niște mânji Mă văd în oglinda vieții prunc strângându-și la piept mama fluturaș pe flori de câmp foc în vena tinereții zbor ce nu cunoaște teama mâine cerșetor de timp C-am trăit cum mi-a fost vrerea zi cu nori și nopți cu lună patimi reci, doruri nestinse anii mei îmi sunt averea pe chip împletiți cunună, anii mei salbă de vise Toamna mi-a bătut în geam vrea să-mi culeagă bobocii rămas gol printre sărmani să nu fiu cum mai eram să nu-mi mai alint nepoții... anii mei fără de ani C-am trăit cum mi-a fost vrerea zi cu nori și nopți cu lună n-am palat, cale ușoară anii mei îmi sunt averea pe chip împletiți cunună anii mei scumpă comoară Mâine-n fața judecății nu vreau bani, turme de oi îmi cer dreptul la păcat să mai plâng… cu voia sorții să-mi dea anii înapoi ca să joc tot ce-am cântat Anii mei cei fără număr azi când toamna-mi bate-n geam anii mei îmi sunt averea îi port mândru, demn pe umăr nici nu-mi pasă câți mai am da-i trăiesc cum mi-este vrerea!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate