Eram un patruped de trupul tău lihnit
Erai o coastă-n Mere fructivoră
Și amândoi eram Exodul netihnit
Eram păcat aproape de o oră.
Simțeam Eden drăcesc, cu salivații
Un singur trup eram, reîntregit
Cum au simțit de-atâtea ori și alții
În ceasul cel de patimă urgit.
Apoi ne refăcurăm cum eram
Și de pe buze sufletul sorbea țigara
Și despărțirea ne era în hram
În trenuri diferite plutea gara.
Și ne-am promis și alte ore de ospețe
Lăsând pe Șarpe trucuri să ne-nvețe.