cascadă e căderea gândului în foaie
cataracte în care cerneala nu șovăie
cuvântul se prăvale împins de alt cuvânt

nojițele de la opinci au prins a se rupe
dimineață după dimineață le-ncalți
să calci tărâmul nevăzutului
bobul de rouă ți-e ghid
și înainte de a se sparge de frunză
tu ești deja
o corolă ce arde

fumul e cascada inversă
a pământului către slavă
a cuvintelor către gând